Blog

Blog

Comments (1) - Uncategorized

Relaționarea – o competență critică în viața profesională și nu numai

La începutul anilor 1990, psihologul Robin Dunbar a studiat conexiunile sociale în cadrul unor grupuri de maimuțe. El a teoretizat dimensiunea așa-numitelor grupuri sociale ale acestora prin dimensiunea neocortexului lor.

Pe baza dimensiunilor neocortexului nostru, Dunbar a calculat că oamenii ar trebui să fie capabili să mențină relații cu maximum 150 de persoane simultan. Și a mai observat că multe afaceri ori grupări militare își organizează oamenii în mulțimi de circa 150. Acest lucru a condus la stabilirea destul de controversatului număr al lui Dunbar de 150.

Există într-adevăr limitări în privința relațiilor pe care le putem menține, dar cu instrumentele online de astăzi nu mai suntem limitați la cei 150. Deși încă avem o limitare a concentrării atenției, iar calitatea fiecărei relații depinde de cantitatea de atenție pe care i-o acordăm.

Managementul relațiilor va fi o competență critică atât în ziua de azi cât și pe viitor, indiferent de dimensiunile propriei rețele. Dar a fi o persoană de succes în viitor va necesita mult mai mult decât crearea unei relaționări pline de sens.

În cazul în care poate nu ați observat, conceptul de „birou ca loc” este într-o continuă evoluție. Pentru cei care nu sunt legați de o bază de lucru, orice loc cu Wi-fi unde poți să te așezi (ori să stai în picioare) într-un relativ confort, devine un loc de muncă.

Vechiul „birou” s-a transformat dintr-un loc în care să mergi, mai mult într-un instrument puternic pentru a face lucrurile să se întâmple. Spațiile îngrădite ale clădirilor de birouri se transformă treptat în ceva ce este în parte un hotel, un restaurant, o cafenea și o mulțime de săli de întâlniri.

Birourile cu pupitre grele din lemn, dulapuri pline și scaune aparțin aproape unei epoci pierdute a hârtiei, cărților și servietelor. Telefonul fix de birou este aproape dispărut, la fel ca și faxurile, copiatoarele, calculatoarele desktop și imprimantele.

A sta la birou s-a transformat în a te așeza ori a sta în picioare la un punct de lucru, stații mobile și chiar stații inexistente. Lucruri cum sunt camerele de lucru, parcările de biciclete, dușuri și stații de somn au intrat deja în anumite locuri în limbajul angajaților, împreună cu camerele de masaj, happy-hours, robinetele cu bere ori bucătăriile cu bucătari de top.

Lucrătorii nu mai sunt definiți prin dimensiunea și locația biroului în cadrul sediului, ci prin pedigree-ul intelectual sau poziția celor cu care își petrec timpul.

Toate aceste lucruri încept să se vadă chiar și la noi, unde legislatorul a reușit să elaboreze un text de lege referitor la munca la distanță. Dar încercările sunt încă timide și se datorează mai mult firmelor multinaționale. Însă curentul este suficient de puternic pentru a se transforma treptat într-un șuvoi, care ar putea mătura totul în cale.

Voi ce spuneți? Cum vi se pare această evoluție? Care sunt avantajele și care ar fi dezavantajele?

Voi continua pe viitor cu o serie de competențe critice pe care trebuie să le dezvolte fiecare dintre noi pentru a se adapta și a se menține pe val…

Alte articole complementare:

Sosește generația Z – consecințele pentru IMM-uri

Managementul de tranziție, un briceag elvețian al transformării organizațiilor

Interesul de a vă defini reușita pentru a o atinge mai ușor

Cum să gestionați un feedback care vă ofensează

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *