Storytelling – 5 chei pentru a reuși să vă captivați publicul

By | 03/21/2019

Storytelling-ul sau „comunicarea narativă” este arta de a comunica transmițând un mesaj care face apel la imagine și analogii, la „convingerea prin puterea poveștilor”. Pentru voi, un expert descrie diferitele tehnici utilizate în acest fel pentru a schimba un comportament, a mobiliza colaboratori, a construi spiritul de echipă, a partaja o convingere…

Atunci când ascultăm, nivelul nostru de atenție va depinde de nivelul de emoție și de propria percepție a raționalului. Am remarcat deja cu toții, cu cât emoția transmisă de poveste este mai ridicată, cu atât povestea (și mesajele asociate) se va înregistra în mod durabil în memoria noastră. Ascultând anumite discursuri, putem constata câteva tehnici folosite ca inspirație a unei reușite (individuale sau colective),  partajarea unei viziuni stimulatoare a viitorului, oratorul care își dezvăluie personalitatea, respectul practicilor etice („exemplaritatea”)…

A convinge cu povestea

Forța de convingere rezidă în arta de a spune o poveste fără a povesti istorii, aceasta trebuie să fie reală sau credibilă și să aducă ceva înaintat sau o schimbare, plasând publicul țintă în același timp în centrul poveștii pentru ca el să se poată identifica cu aceasta! Este important să adaptați sintaxa, vocabularul, codurilor culturale ale țintei, jucându-vă cu variația de ton, de debit și cu tăcerile.

A găsi povestea

Este suficient să vă puneți întrebări cadru: Care este contextul actual? Care este obiectivul meu de comunicare și comportamentul așteptat? Care este tema mea de comunicare, publicul meu țintă și genul meu de poveste (serioasă, deplasată, lejeră, morală, etc.)?

Construcția poveștii

Cu răspunsurile la aceste întrebări poate fi pertinent să începeți să așezați cheile poveștii cu ajutorul mind-mapping-ului (a unei scheme euristice) punând în centru obiectivul său și ca ramuri principale: cum, de ce, ce, cine, unde, limbaj, imagini, simboluri, temă…

Structurarea poveștii

Ca în orice „poveste bună”, este important să definiți subiectul (cel care este activ); cele două puteri (adjuvant și opozant); ceea ce împinge la acțiune (cauza, valorile). Cu acești „actori”, istoria trebuie să aibă o situație inițială urmată de un element declașator și perturbator al situației, apoi o serie de întâmplări (peripeții). Pentru a încheia, ea trebuie să pună în evidență elementele de rezolvare și o situație finală pozitivă pentru ca publicul să se poată identifica cu plăcere și dorință.

… și trebuie povestită în 3 etape

Captarea atenției: este important să creați o ruptură narativă pentru anunțarea registrului de comunicare, de exemplu „vă așteptați la… Dar mai curând vă voi povesti istoria cu…” implicându-vă personal prin acest „eu” (eu mă gândesc, eu cred);

Stabilirea unei complicități: foarte repede, este convenabil să stabiliți o complicitate cu publicul prin emoție, sentimente, făcând personajele să vorbească prin „dialoguri” sau descriind emoțiile pe care le resimt;

Ai face să reflecteze: printr-o nouă ruptură narativă a concluziei, pentru a reveni la modul „normal” de comunicare, de exemplu: ce ar trebui să reținem din această poveste? Ce trebuie să acceptăm și să accentuăm?

Alte articole care v-ar putea interesa:

Nu distrugeți cultura companiei

Cât de ușor obțineți rezultate prin dezvoltarea propriului leadership

Competențele recrutorului perfect

Costul non-managementului

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *