Carlos Slim și munca până la 75 de ani
Carlos Slim, miliardar mexican, vrea să revoluționeze perioada de muncă. Ne putem pune întrebări referitoare la competențele sale în materie și să găsim un început de răspuns în „time is money”.
Mai tare decât toți ceilalți în domeniu
În orice caz, Carlos Slim a creat rumoare cu acest subiect. Conform declarațiilor la o conferință de afaceri în Paraguay a celui care deține una dintre primele averi la nivel mondial (a fost chiar pe primul loc între 2010 și 2013), „Oamenii vor trebui să muncească mai mulți ani, până la vârsta de 70 sau 75 de ani. Ideal ar fi să muncească 11 ore pe zi, timp de 3 zile pe săptămână.” Idea sa nu e nouă, iar opțiunea de a munci mai mult face parte din pistele studiate pentru a răspunde problemelor legate de pensii în anii ce vor veni. Idea generoasă de a vrea să ameliorăm capacitatea de muncă și calitatea vieții ar implica o reorganizare completă a modurilor noastre de viață și ale organizațiilor. După a munci mai mult pentru a câștiga mai mult, iată acum idea de a munci mai puțin pentru a crea mai mult. El propune o săptămână de muncă de 33 de ore timp de cel puțin 50 de ani și o schimbare revoluționară care ar rezolva problema prelungirii vieții și a deficitelor caselor de pensii. În general, legea prevede cam în toate țările civilizate o vârstă legală de pensionare de 62 până la 67 de ani, pentru o durată medie de cotizare de peste 40 de ani pentru persoanele născute după 1955. A munci mai mult timp se înscrie în sensul istoriei.
La 60 de ani un angajat are în medie o speranță de viață de 32 de ani
Regimul de pensii prin repartizarea încasărilor aleargă spre o implozie datorită scăderii natalității, prelungirii speranței de viață și a șomajului. Numărul de pensionari crește exploziv, cotizanții sunt din ce în ce mai puțini și mai „încărcați”. (În cazul particular al României, se mai adaugă și creșterea numărului și a valorii pensiilor speciale la niveluri complet nesustenabile. Oameni care ies la pensie la 40 și ceva sau cel mult 50 și un pic primesc pensii la care oamenii care lucrează în societăți private și care alimentează în mod real fondurile de pensii nu pot să ajungă, indiferent de valoarea veniturilor pe care le-ar putea avea. Toate astea corelate cu un număr al funcționarilor publici mult prea mare.) În toate țările deficitul sistemului de pensii crește în fiecare an, ajungându-se la valori deosebit de mari. În afară de asta, se pare că vârsta reală de pensionare a scăzut. Conform OCDE, oamenii nu au mai muncit, în medie, începând cu 59 de ani în 2011, față de 67 de ani în 1988. Suntem încă departe de proiecția lui Carlos Slim, cu numeroase necunoscute: cine va dori și va putea să muncească atât de mult, ce meserii vor fi excluse datorită penibilității lor? Va fi destul de muncă și care va fi incidența asupra puterii de cumpărare? În general, în țările dezvoltate, un angajat de 60 de ani are o speranță de viață medie de 32 de ani, conform studiilor. Un senior care rămâne blochează însă un post pe care nu-l va primi un tânăr în perioadă de criză sau de șomaj. O rată de angajare ridicată a seniorilor se ține de mână cu o scădere a angajărilor celor tineri. Creșterea economică și angajările cu timp integral sunt cheile provocărilor societății noastre.
Carlos Slim, între 5 și 7% din PIB-ul mexican
Carlos Slim, 79 de ani, om de afaceri mexican, a șaptea avere a lumii (a fost prima între 2010 și 2013) cu 62,6 miliarde de dolari, conform Forbes, reprezentând 5 până la 7% din PIB-ul mexican și 10% din capitalizarea bursieră a țării. De formație inginer, a început ca agent imobiliar, realizând afaceri frumoase în centrul orașului Mexico City, cumpără afaceri pe care le dezvoltă și numeroase întreprinderi în perioadă de criză. Fondează consorțiul care cumpără de la stat societatea de telecomunicații a Mexicului (Telmex), fără o adevărată concurență, care încă deține 90% din piață. Acționar al New York Times și Apple, se înscrie în mișcarea lui Bill Gates și își consacră o mare parte a averii sale cauzelor umanitare, prin diferite fundații și donații de zeci de miliarde de dolari.
Alte articole pentru dumneavoastră:
Principiul transparenței – între postură și dictatură
Implicarea individuală în schimbare pentru creșterea nivelului de adopție
