Dacă flexibilitatea reprezintă noua normalitate, unde sunt anunțurile pentru posturi cu program flexibil?

By | 01/13/2021

În ciuda unor schimbări semnificative, de-a dreptul seismice, a modului în care oamenii muncesc, și a unei mulțimi de angajați care spun că vor să-și păstreze flexibilitatea, anunțurile de angajare pentru programe flexibile rămân o raritate și nu depășesc o proporție de unu la cinci. Și atunci, mă întreb, ce catastrofă ne mai trebuie pentru a schimba tonul?

Mă așteptam ca experiența anului 2020 să aducă schimbări pe termen lung. Numărul persoanelor care au lucrat de-acasă a crescut exponențial, impunându-se consensul că barierele tradiționale în calea flexibilității au căzut în fața necesității. Și articol după articol sugerau că oamenii vor să continue să lucreze cu un program cât mai flexibil după terminarea eventuală a pandemiei.

Din acest motiv, în general, toate analizele au fost împărțite în trei perioade: pre-Covid, prima perioadă de lockdown și primele trei luni de relaxare a restricțiilor. Piața muncii s-a contractat semnificativ ca rezultat al pandemiei, dar toată lumea se aștepta la un număr mai mare de anunțuri de recrutare pentru program flexibil.

Am fost un pic dezamăgit citind rapoartele să descopăr că diferența dintre piața de recrutare și cea de angajare pentru joburile flexibile a crescut. Numărul persoanelor care au lucrează de la distanță a crescut de la 6% înainte de pandemie (la nivel mondial) la 43%, pe la mijlocul primăverii trecute, și s-a stabilizat în jurul a 37% în iunie. Dar proporția de joburi oferite cu program flexibil a crescut doar de la 17 la 22% în timpul perioadei de restricții și după aceasta, din care circa o treime erau posturi cu muncă de acasă. Și pentru a înrăutăți lucrurile, multe dintre aceste joburi nou create pentru munca de acasă se vor întoarce la birou de îndată ce va fi posibil. Iar mișcarea în privința altor forme de muncă cu program flexibil, cum ar fi part-time sau cu orar flexibil, nu s-a mișcat aproape de loc. Și fără mișcare, viitorul nu pare deloc roz pentru cei care au nevoie de un program flexibil.

Toate acestea contează pentru că pandemia a decimat piața muncii; aceasta s-a înjumătățit în perioada restricțiilor pentru a reveni până la două treimi din nivelul anterior pandemiei pe la mijlocul lui septembrie, specialiștii se așteaptă însă la mai multe joburi pierdute o dată ce schemele de ajutor se vor termina și tot mai mulți oameni se vor zbate să-și păstreze joburile pe care le au sau să-și găsească unele noi.

Din nefericire, muncitorii cu program flexibil vor fi cel mai greu loviți pentru că au de obicei provocări suplimentare complexe (cum ar fi angajamente de îngrijire a altor persoane ori probleme de sănătate) sau lucrează în posturi de prima linie care dispar (retail sau industria ospitalității). Ceea ce înseamnă că riscă mai mult decât cei cu program fix să rămână fără loc de muncă.

Efectul cel mai devastator se va produce al crizei generate de pandemie se va produce asupra muncitorilor cu salarii mici și mai ales a femeilor. Anumite studii sugerează că o treime din cei cu salariile cele mai mici și-au pierdut joburile, au intrat în diverse scheme de ajutor sau au pierdut ore de muncă și bani, comparativ cu doar 15% dintre cei mai bine plătiți.

Iar datele de pe LinkedIn referitoare la această perioadă arată că procentul femeilor angajate în perioada de lockdown a scăzut, în timp ce numărul bărbaților a crescut. Mai mult femeile peste 30 de ani au avut cele mai mici șanse la angajare.

Cu siguranță, efectul economic al pandemiei a fost devastator și probabil va continua să fie așa pentru un timp. Dar pe lângă provocări există și oportunitatea ca, pe măsură ce se reconstruiește economia, să se creeze mai multe domenii pentru cei care au sau nu au nevoie de un program flexibil.

Angajatorii nu pot folosi o baghetă magică pentru a crea posturi care nu sunt viabile din punct de vedere economic. Ceea ce pot face însă este să se asigure că disponibilitățile de angajare pe care le au oferă cât mai multă flexibilitate posibil și sunt promovate ca atare. Dacă nu o fac există un risc real ca persoanele care au nevoie să lucreze cu program parțial sau de acasă ori cu program decalat vor fi excluși de la oferta de locuri de muncă în viitorul apropiat.

Și da, este adevărat cimpurile nu sunt grele numai pentru angajați, ci și pentru angajatori. Dar pentru a fi corecți și a susține oamenii cu nevoi speciale ori pentru a nu rata anumite talente, trebuie să continuăm mișcarea spre o piață flexibilă a locurilor de muncă. Să sperăm că la sfârșitul anului care a început vom vedea alte rapoarte referitoare la munca cu program flexibil.

Alte articole pe care poate ați dori să le citiți:

Rezistența angajaților la schimbările organizaționale

Încă nu este înțeleasă diferența dintre schimbare și transformare

Comportamente periculoase de evitat pentru a reușiA fi performant datorită gestionării ingeligente a timpului

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *