Cum vă sabotaţi singur căutarea unui loc de muncă
Doriţi să vă găsiţi un loc de muncă, dar de câteva zile, chiar luni, încasaţi riposte, refuzuri şi tăceri politicoase. A venit momentul să vă puneţi întrebări: aţi făcut tot ce trebuia pentru a reuşi? Nu aţi comis greşeli, abateri comportamentale sau de metodă? Iată cîteva moduri în care vă puteţi sabota singuri căutarea. De evitat cu orice preţ!
Spuneţi „nu” prea rapid
Dacă ceea ce este anunţat într-un post reperat pe internet, care nu corespunde total aşteptărilor dumneavoastră sau este imprecis, vă face să nu răspundeţi pentru că nu vreţi să pierdeţi timpul cu recrutorii pentru posturi neinteresante, acesta nu este un plan prea bun. Trebuie să fiţi mai deschis spre noile posibilităţi şi mai puţin arbitrar sau grăbit. Este mai bine să mergeţi la interviuri, să vă măsuraţi situaţia cu recrutorii, să le ascultaţi aşteptările şi căutările. Sigur că veţi avea şi întâlniri inutile, goale de conţinut şi iritante. Dar vă veţi roda în arta de a fi intervievat, veţi înţelege mai bine aşteptările şi constrângerile unui angajator şi veţi începe să spuneţi da.
Aveţi aşteptări nerealiste
Da, sunteţi foarte bun, aveţi o diplomă a unei universităţi recunoscute, sunteţi înarmat cu o experienţă profesională reuşită şi totuşi căutaţi fără a găsi. Aţi declinat de curând mai multe propuneri ale unor întreprinderi mari pentru că titlurile nu erau la acelaşi nivel cu postul dumneavoastră precedent. Nu vă place preşedintele întreprinderii, pe care poate că nu-l veţi întâlni niciodată în exerciţiul funcţiunii, sau remuneraţia… Faptul că aveţi o anumită diplomă nu vă face să meritaţi rapid un post în management. Ca fiecare trebuie să începeţi la un anumit nivel de responsabilitate şi să vă câştigaţi gradele. Viitorul dumneavoastră angajator nu este deloc reponsabil de greşelile foştilor dumneavoastră patroni şi de situaţia dumneavoastră de şomer. Poate că aţi fost strălucitor, cu un viitor extraordinar în perspectivă, dar trebuie să vă aliniaţi cu exigenţele şi constrângerile statutului sau remuneraţiei din întreprinderi.
Prezentarea dumneavoastră lasă de dorit
Şi nu sunteţi dorit. Aveţi cuvinte ortografiate greşit în CV? Fotografia dumneavoastră de profil pe LinkedIn este într-o ţinută de plajă sau provocatoare? Scrisoarea dumneavoastră de însoţire a CV-ului este plină de greşeli de ortografie? Dar v-aţi obosit să ataşaţi o scrisoare de intenţie? Înainte de a obţine un interviu sunteţi judecat, măsurat, evaluat pornind de la profilele dumneavoastră de pe reţelele sociale, de la CV-urile depuse pe site-urile de recrutare. Dacă vreţi să vă acordaţi un maxim de atuuri, găsiţi timp pentru a citi toate documentele şi actualizaţi-vă prezenţa pe internet.
Sunteţi prea arogant
Sunteţi atât de calificat în meseria sau în funcţia dumneavoastră încât sunteţi sigur că veţi obţine acest post chiar înainte de a avea un interviu. Recrutorului sau angajatorului nu le place acest comportament. Încrederea în dumneavoastră este atrăgătoare, dar aroganţa vă descalifică. Lăsaţi-vă ego-ul acasă şi veniţi la interviu cu o doză puternică de modestie. Împărtăşiţi exemple reale de experienţe pertinente şi scoateţi în faţă avantajele pe care angajatorul le va obţine din calităţile dumneavoastră.
Vă concentraţi pe subiecte greşite
Durata concediului, concedii medicale, timp de lucru flexibil, restaurant de întreprindere sau de proximitate pentru masa de prânz… Dacă veţi pune acest tip de întrebări la primul interviu vă veţi elimina singur din procesul de recrutare. Un angajator caută un cadru competent pentru a lucra în întreprinderea lui. Comportându-vă astfel îi arătaţi că sunteţi mai preocupat de avantajele postului din afara biroului decât de adevăratul impact pe care îl veţi avea în interior.
Îi ascultaţi prea mult pe ceilalţi
Tatăl dumneavoastră vă spune că sunteţi plătit prost şi că trebuie să cereţi o majorare. Prietena dumneavoastră cea mai bună vă spune şi ea că trebuie să obţineţi mai mult dacă se doreşte fidelizarea dumneavoastră. Soţul sau soţia vă spune să refuzaţi o ofertă pentru că nu vă asigură un bun echilibru între muncă şi viaţă. Consilierii nu sunt plătitori. Dumneavoastră trebuie să vă faceţi o idee, dar mai ales să obţineţi suficiente informaţii pentru a decide. Aceşti „consilieri” cunosc întreprinderea cu care relaţionaţi? Ce ştiu prietenii şi părinţii dumneavoastră despre sectorul dumneavoastră de activitate? Dar despre ambiţiile dumneavoastră?
Nu ştiţi ce vă doriţi
Aveţi nevoie doar de o slujbă, o meserie, o ocupaţie şi salariul care vine împreună cu ea. Dar sunteţi gata să plecaţi la Polul Nord, să faceţi curăţenie în biroul dumneavoastră în fiecare zi, să lucraţi o jumătate de noapte, să suportaţi o ierarhie apăsătoare şi neplăcută? Nu! Nu sunteţi deschis pentru orice. Acordaţi-vă un timp de gândire înainte de a acţiona. Ce post, în ce sector de activitate, în ce întreprindere? Când aţi răspuns acestor întrebări, vă puteţi orienta căutările şi întâlni interlocutori pertinenţi cu care vreţi să mergeţi mai departe.
Nu sunteţi implicat cu adevărat în această căutare
Căutarea unei slujbe nu este o muncă de amator, ea cere o implicare reală. Dacă nu investiţi suficient, veţi obţine puţin. Dacă vreţi cu adevărat ceva nou, trebuie să o arătaţi, să fiţi proactiv, perseverent şi prezent pe frontul pieţei muncii. Oricare ar fi perioada există un minim de oportunităţi pentru dumneavoastră şi le veţi întâlni multiplicându-vă contactele, demersurile şi întâlnirile. Şi mai ales fiţi cinstit cu dumneavoastră înşivă referitor la propriile puncte forte, capacităţi şi priorităţi, ascultaţi-vă intuiţia, selecţionaţi fără a fi prea pretenţioşi. Aveţi grijă să vă faceţi prezentarea ireproşabilă, formulaţi aspiraţii coerente cu potenţialul dumneavoastră, concentraţi-vă pe ceea ce caută angajatorul care vă primeşte şi arătaţi-vă hotărât fără a fi arogant. Veţi pierde bătălii, dar veţi câştiga războiul talentelor.
Alte articole recomandate:
Când vă pierdeți slujba, vă păstrați valoarea profesională
Ce caută un vânător de capete în primul rând în profilul dumneavoastră de pe LinkedIn
